Un film care este doar un film

„The Shift” – un film pentru care multumesc celor care au inspirat, celor care l-au „crescut” si celor care m-au indrumat catre el. Un film care m-a dus atunci cu gandul imediat la Brancusi, la „Coloana Infinitului” si la arhitectii lumii care s-au inspirat din el.

„Nu vom fi niciodata destul de recunoscatori fata de pamantul care ne-a dat totul.” (Brancusi)

Un film care m-a dus cu gandul la Monahul Nicolae Delarohia.

„Pentru a fi desprins solzii care-mi acopereau ochii, iti multumesc din toata inima, din tot sufletul, din tot cugetul si toata virtutea mea. Doar atat de ai fi facut dupa ce ai luat aminte la mine, cu vrednicie si cu dreptate este sa strig cu lacrimi: dai li! (Ce-i datorez eu lui Hristos).

Un film care naste intrebari si care daruieste revelatii in acelasi timp.
Un film care aminteste de Poveste (a) de Craciun spusa de Charles Dickens. Un film care pune intrebari despre meschinaria umana si ofera raspunsuri despre miraculoasa disponibilitate a omului de a-si arata resursele nebanuite de generozitate. Un film care duce cu gandul la seara de Craciun, dar nu la Santa Claus, Mos Craciun sau Mos Gerila.

Un film care ma readuce iar la Brancusi, la Monahul Delarohia, la Coloana Infinitului…, la Platon si la conceptele filosofilor orientali.

Un film care este doar un film.